Un text în aceeași măsură comic și dramatic, un text de un cinism profund, la care veți râde cu lacrimi și vă veți emoționa până la lacrimi, „Cumetrele” de Michel Tremblay propune o situație limită. O femeie are parte de un câștig fabulos. Iar momentul de bucurie vrea să-l împartă cu prietenele și rudele ei. Prin urmare, organizează un fel de „șezătoare”. Dar invidia și ipocrizia vor transforma totul într-o ceartă continuă. În bucătăria care va fi scena de luptă, vor intra pe rând o femeie casnică, o femeie virgină, nora cu soacra, nişte adolescente, două habotnice şi o stripteuză… Reţeta perfectă pentru comedie: răsturnări de situaţii, apariţii neaşteptate, dialoguri picante și o colecţie extraordinară de temperamente feminine. Femei cu vieți, personalități și vârste diferite își vor dezvălui caracterul, recompunând un univers special, ce amintește de cel în care a crescut autorul, într-un cartier sărac de muncitori, acolo unde timpul și viața curgeau altfel. Piesa vorbește cu mult curaj despre subiecte tabu până la acel moment, precum sexul sau avortul. Se ridică vălul și se așază reflectorul pe acele bucăți de existență, care de obicei sunt ascunse de convențiile sociale și fiecare dintre aceste femei ajunge să-și arate adevărata față, adevăratele gânduri, adevăratul iad în care trăiește, dincolo de ceea ce văd ochii lumi. Un text, perfect contemporan astăzi, aici sau oriunde, pentru că surprinde adevărata natură umană și pentru că are curajul de a-i pune oglinda în față societății. Ca si Gaitele, un text inca actual, care daca este pus in scena corect (si, mai ales, daca sunt alesi actorii potriviti), poate face senzatie oricand si pe orice scena. Un text canadian care este actual oriunde si oricand. Citind mai multe despre autor si despre piesa, aflu lucruri interesante. Intai si intai, faptul ca este piesa sa de debut si, totodata, piesa cea mai celebra din repertoriul sau este cumva surprinzator. O piesa revolutionara la vremea ei, scrisa in dialectul din Quebec, piesa care starneste reactii si in 2019. Despre viziunile politice ale autorului puteti citi singuri. Faptul ca este un gay declarat si luptator pentru comunitatea LGBT nu stiu daca este relevant, piesa aceasta neavand legatura cu acest subiect. Revenind la punerea in scena de la Nottara, unde spectacolul poarta numele de Cumetrele (ce adaptare inspirata pentru cultura romaneasca!), trebuie sa subliniez cateva lucruri relevante. Intai si intai, absolut toti actorii, imi vine sa zic toate actritele, chiar daca, cumva, in distributie s-a strecurat, fara sa-mi dau seama de ce, si un actor, au fost foarte bine alesi. Trecand peste acea exceptie, toate actritele par perfecte pentru rolul lor. Printre ele o veti regasi si pe regizoare, cu o interpretare extrem de convingatoare. Legat de exceptie, spun doar atat: rolul unei invalide, vedeti exact cine, cum si de ce, este jucat de un barbat. Alegere deloc gresita, omul isi duce exemplar rolul, dar de neinteles. Plecand de la premisa ca fiecare alegere regizorala are un substract, vrea sa spuna ceva, are o metafora, mai mult sau mai putin evidenta, in spate, pot spune ca in acest caz nu am gasit acea explicatie. Sau poate gandesc eu prea mult si prea profund. * Piesa „Cumetrele” nu este doar o comedie, deoarece m-a emoționat în repetate rânduri, determinându-mă să regândesc complexitatea naturii umane, a imperativelor noastre afective. Ultima scenă mi-a amintit de „Avarul” lui Molière. Cum ne agățăm noi de ceea ce considerăm de drept al nostru… Frumusețea teatrului atinge sublimul atunci când rolul actorilor ne amintește de rolul pe care-l jucăm noi, fiecare în viața lui, secundar în viața altora.