Spectacol din cadrul Festivalului Internațional TEATRU FĂRĂ FRONTIERE LA CAHUL 2025.

Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Chișinău.

Un spectacol cumva cinematografic, dinamic ca un perpetuum mobile. Un monolog în care personajul se rostește, cântă, se povestește, se dă lumii și tace. Interstițiul tăcerii e colosal. E tăcerea marilor suferințe artistice, e incapacitatea bruiantă a artistului de a fi fericit. E marea lui căutare, rătăcire printre oameni. E duruta lui singurătate.

Maria Tănase în interpretarea Ecaterinei Mardari este un personaj viu, plin de vitalitate artistică și de un verosimil al emoției. Actrița zvâcnește în scenă, e nerv dezgolit. Transfigurările ei actoricești, transformările vestimentare, privirea, unduirea vocii, retorismele manifeste – toate contribuie la configurarea unui chip exemplar, memorabil. Deodată tu devii Maria Tănase, gândești, rostesti, iubești și urăști ca ea.

Soluții regizorale de mare clasă, asta a știut și a putut să ne propună Nelly Cozaru. Ea și discipola ei, Ecaterina Mardari, au reușit să construiască o reprezentație inedită, pulsantă, care să nu alunece în dramaticul pur. Plângi și râzi, doar că fără lacrimi și fără râsul tâmp. Toate se întâmplă in mente, pentru că e un specracol deștept, precum era Maria, fata din grădina copilariei sale, care a învățat de mică mersul și rostul lumii celei mari.

Femeia inteligentă și dramele sale existențiale, căutările ei artistice și traumele marilor iubiri.

Un spectacol discret, dar monumental.