Un suflet pentru o păpușă de A.Graur.

„Nu mai vreau să fiu păpușă! Nu, nu m-ați înțeles corect. Vreau să devin prieten lui Nelu. Dar, pentru aceasta, trebuie să devin om. De aceea și am nevoie de suflet.Te rog să mi-l dai, stimată Zână!” – această rugăminte a Păpușii Chichi va trebui să fie satisfăcută, însă, doar după ce se va afla printre oameni, pentru a se comporta ca ei și a deveni astfel „om demn de acest nume”, după cum îi va replica Zâna.

Contactul ce-l avu cu niște copii și vârstnici o decepționează, în finalul spectacolului Păpușa renunțând la visul ei de odinioară, deoarece „numai oamenii se trădează, se batjocoresc”, ea mărturisind: „Și nu mai pot crede nimănui, / Am avut timp să mă conving / Cu oameni destui/ că unde iubire nu-i, nici suflet nu-i”. E un spectacol de o căldură surprinzătoare, vizionat cu satisfacție și de către adulții obsedați de nostalgiile copilăriei.