Cuiul lui Pepelea, după „Arvinte și Pepelea” de V.Alecsandri.

E unul din „vârstnicii” repertoriali ai Muzical-Dramaticului „B.P.Hasdeu”: a fost pus în scenă în toamna anului 1990,  astfel spectacolul beneficiind pe parcurs de câteva distribuții. Având multe situații comice (vânzându-și moșului său, Arvinte, casa  și râvnind dragostea și mâna nepoatei acestuia, Măndica, Pepelea își rezervă dreptul de a  bate un cui în perete, tachinând mai apoi în repetate rânduri bătrânul), subiectul acestei povești într-un act,  după cum își defini vodevilul V.Alecsandri, este exploatat fără teamă de exuberanță. Sunt pline de haz și cele trei personaje: lefterul Arvinte – un moșneag avar și lacom, dar spiritual și vivace: Măndica – fată cuminte și harnică, dar neândrăznind să iasă din cuvântul unchiului; orfanul Pepelea, pricopsit cu două case – ager  și pus mereu pe glume, dar și cu un amor propriu pronunțat.