Sfânta Duminică de V.Ignat.

Constituind o dramatizare a poveștii „Fata babei și fata moșneagului” de Ion Creangă, spectacolul, la orice reprezentație, crează impresia unei improvizații mai ales datorită „cumulării” de către actori a câte două-trei personaje, precum și a faptului că, involuntar, și spectatorii se încadrează în derularea unor mizanscene. Ca și alte spectacole pentru copii,  „Sfânta Duminică” se distinge prin limpezimea mesajului – un mesaj promovat și prin intermediul multelor reprize muzicale, textele cărora copiii le memorează fără dificultate, la inițiativa actorilor ei cântând împreună cu aceștia: „Bunătatea e un dar, /E un tril de ciocârlie!/Fapta bună e un har/ De supremă omenie!” etc.