Păcală este un personaj central al mitologiei și literaturii populare românești, cunoscut pentru istețimea și umorul său. De obicei, este întruchipat ca un țăran simplu, dar inteligent și sincer, sub o mască de naivitate și simplitate. Este un țăran isteț, cu suflet bun, care folosește umorul ca să le dea tuturor o lecție frumoasă despre bunătate, cinste și cum e bine să ne purtăm unii cu alții.

           Chiar dacă pare naiv, el reușește mereu să descurce lucrurile cu zâmbetul pe buze. Cu vorbele lui istețe și glumele haioase, adduce zâmbete și învățăminte pentru mici și mari.

            Vă așteptăm cu drag să descoperiți povestea lui Păcală într-un spectacol plin de voie bună și înțelepciune populară! - Este un spectacol pentru întreaga familie”

Istoric al Teatrului de Păpuși Brăila de la înființare și până în prezent

În mod firesc, Brăila a început să cunoască și să aprecieze arta teatrului prin prezența de trupe străine și românești de teatru. Documente despre acest fenomen datează încă din anii 1851-1852. Aclamând turneele unor trupe celebre (Matei Milo, Iorgu Caragiale sau Fani Tardini) brăilenii aspiră la crearea unei instituții teatrale a orașului, cu sediu propriu și trupă permanentă.

În “Gazeta Conservatoare. Ziar pentru apărarea intereselor Brăilei” din octombrie 1905 se anunță că “Teatrul de păpuși” condus de francezul Molé și instalat pe bulevardul Carol și-a început spectacolele din 9 septembrie, reprezentând prima atestare documentară privind funcționarea unui teatru pentru copii din orașul nostru.

În anul 1950 în multe orașe din țară s-au înființat teatre de păpuși, în fostele cinematografe expropriate, care din punct de vedere cultural, pentru acel moment din viața urbei nu a fost un lucru rău. În Brăila sediul fostului cinematograf Cărăbuș a devenit sediul noului teatru de păpuși. Artiștii au trecut și pe la Brăila, în nou-înființatul Teatru de Păpuși, numit la acea vreme, după viața și influențele timpului “Cravata Roșie”, reprezentând astfel un deschizător de drumuri noi în artă.

Teatrul a fost înfiinţat oficial în 1951. Pe 1 iunie 1951, a fost pusă în scenă prima piesă la acest teatru și s-a intitulat Clopotele lebedelor. Scenografia era semnată de pictorul scenograf de la Teatrul Dramatic din Brăila Mihail Gavrilov, iar regia de Nela Comloşan, actriţă de teatru dramatic, primul director al acestei instituţii. După mărturia lui Lache Hariton spectacolul includea numeroase păpuşi, iar o orchestră de şapte instrumentişti (angajaţi stabili ai teatrului de păpuşi) acompaniau spectacolul în direct, nefiind la vremea aceea mijloace de înregistrare a sunetului în teatrele din ţara noastră. Se pare că Teatrul Ţăndărică a folosit primul o înregistrare pe disc. Un alt spectacol de început a fost „Căluţul cocoşat”, tot în scenografia lui Mihail Gavrilov (1952).

Dintre artiştii care au avut o importantă contribuţie la dezvoltarea acestui teatru menţionez în primul rând pe scenografa Zizi Frenţiu, una dintre cele mai valoroase scenografe din ţară. Au mai colaborat cu acest teatru scenografii Sorin Haber, Ioana Constantinescu, Delia Ioaniu, Mircea Nicolau, Mihai Pastramagiu, Tünde Tomos, Bajko Attila şi regizorii Remus Nastu, Manole Al. Foca, Mihail Gavrilov, Francisca Mirişan, Petru Valter, Alexandru Tocilescu, Florica Teodoru, Zoe Anghel-Stanca, Bogdan Ulmu, Cristian Pepino, Victor Ioan Frunză (angajat al teatrului câţiva ani), Mihai Păun, Dan Ganea, Florin Dumitru, Victor Ignat, Geo Balint, Georgeta Lozincă, Toma Hogea etc., respectiv Cornel Cristei, Apostolache Kiss Zeno, Cári-Baczó Tibor și Codruț Bîrsan – compozitori.

Dintre spectacolele de referinţă ale acestui teatru menţionez: Dreptatea mării de Virgil Teodorescu, regia Traian Ghiţescu-Ciurea, scenografia Mircea Nicolau, Trei drumuri, trei căsuţe de Titel Constantinescu (1975), regia Florica Teodoru, scenografia arh. Crişan Popescu, un spectacol care îşi propunea să realizeze o modalitate de naraţiune şi un limbaj poetic în spiritul mentalităţii copilului. Spectacolul a fost premiat la Festivalul PIF de la Zagreb, fiind prezentat cu succes şi la Dortmund (1977). Piesa Pui de om de Victor Eftimiu (1981, regia Cristian Pepino, scenografia Zizi Frenţiu, a adus teatrului câteva premii la festivalurile naţionale); Tinereţe fără bătrâneţe (1982, o versiune a cunoscutului basm în regia lui Victor Ioan Frunză şi scenografia lui Bob Niculescu); Ursuleţul Mormi a fost distins cu Marele Premiu la Festivalul Internațional al Teatrelor pentru Copii de la Cahul – 1998. Dintre actorii care s-au remarcat de-a lungul timpului în cadrul acestui teatru menţionez pe Gheorghe Gruia, Marius Exarhu, Henriette Yvonne Gruia, Nina Stoica, Gigi Heinel, Alexandru Negrea, Liliana Alexandrescu etc.

Regizori recunoscuți pe plan internațional au montat, la începutul carierei lor, spectacole pe scena Teatrului de Păpuși din Brăila și aici aș putea aminti pe Victor Ioan Frunză sau Cătălina Buzoianu.

După schimbarea regimului politic din anul 1989, moștenitorii fostului proprietar au revendicat în instanță clădirea teatrului din strada Polonă numărul 12, iar ca o rezolvare de moment a intervenit închirierea în condițiile legii.

În cei peste 70 de ani de activitate, Teatrul de Păpuși Brăila și-a înscris în repertoriu aproape 260 de premiere cu piese din dramaturgia poveștilor universale și autohtone. În fiecare stagiune, colectivul artistic al Teatrului realizează peste 175 de reprezentații, pe scenă prinzând viață eroi și întâmplări din literatura clasică și modernă, universală și autohtonă.

De-a lungul anilor Teatrul de Păpuși Brăila a participat la festivaluri interne și internaționale, iar prin utilizarea mijloacelor artistice specifice, prin fiecare spectacol, prin fiecare reprezentație contribuie la amplul program educațional în vederea formării tinerei generații.

În centrul atenției a stat și va sta în permanență relația teatru-public. În jurul lui gravitează o bună parte din activitatea culturală desfășurată de copiii municipiului Brăila. Teatrul privit în manifestarea lui generală, apare ca un domeniu complex în care își pot da mâna toate artele ca într-o sinteză de adevăruri ale simțirii și gândirii umane.

Teatrul pentru copii reprezintă prima treaptă în sistemul instituțiilor de spectacole având drept scop ca, alături de școală și familie, să contribuie la educația culturală a celor mici. Eficiența teatrului constă în modul în care știe să se adreseze copiilor, răspunzând cerințelor specifice vârstei acestora. De aceea, în proiectarea activității Teatrului de Păpuși, am ținut seama întotdeauna să fim alături de grădinițe și școli pentru a acționa în aceleași direcții comune, folosind mijloace artistice adecvate.